vineri, 16 mai 2008

Nasa si Vaticanul confirma existanta extraterestrilor

Astazi toata media a comentat afirmatia vaticanului si nasa prin care a confirmat existenta extraterestirlor!

joi, 15 mai 2008

Baza extraterestrilor in Tibet

Tibetul a atras dintotdeauna atentia celor care au incercat sa inteleaga sensul vietii si si-au pus intrebari cu privire la existenta si rolul nostru pe acest pamint, mai ales datorita faptului ca el reprezinta centrul budismului. Manastirile se afla sus in munti, iar cararile care duc acolo sint deosebit de periculoase, in special din cauza avalanselor care se produc foarte des, ingropind sub ele zeci de amatori porniti in cautarea iluminarii.



Unui neinitiat insa ii este foarte greu sa afle tainele extrem de bine pazite in manastirile budiste. Chiar daca cineva reuseste sa ajunga cumva la o astfel de manastire, cei de aici sint destul de laconici si nu au relatii cu strainii.

Lobsang Rampa, cercetator si scriitor care a trait mult timp in Tibet, a scris aproximativ 20 de carti ce au fost traduse in numeroase limbi, devenind in scurt timp bestseller-uri. El a calatorit mult, a vizitat manastiri budiste si a reusit chiar sa stea cu calugarii de acolo. Pentru a le cistiga increderea, el a trebuit sa se adapteze la ritmul lent al vietii celor care traiesc aici, care, in afara de rugaciunile zilnice obisnuite, nu pronunta nici un cuvint de prisos. Calugarii isi pazesc cu multa grija tainele, dar pentru ca budismul propovaduieste atitudinea pasiva fata de rau si smerenia, ei nu-i alunga pe straini, dar nici nu au legaturi cu ei. Ca rasplata pentru rabdarea si numeroasele sale renuntari, Lobsang Rampa s-a putut bucura de intilnirea cu un calugar, ale carui destainuiri au meritat toate eforturile sale.


In vizita la calugarul orb

Pustnicii, de regula, se pot imparti in doua categorii: primii fac legamint de tacere vesnica si nu vorbesc cu nimeni, in nici o imprejurare. Ei traiesc inchisi si primesc hrana si apa pe care le-o aduce zilnic un servitor tacut. Cu cei din a doua categorie, adica aceia care nu au facut un astfel de legamint, este de asemenea foarte greu de stabilit o legatura, deoarece ei locuiesc in pesteri indepartate, unde se poate ajunge uneori cu riscul vietii. Lobsang Rampa a perseverat si reusit sa intre in legatura cu un pustnic din cea de-a doua categorie.

Sihastrii, care isi petrec zeci de ani in solitudine, ii intimpina cu multa prietenie pe calatorii care reusesc sa ajunga acolo: negustori sau monahi pribegi. Cu toate acestea, pentru a te putea bucura de atentia unui monah, trebuie sa te inarmezi cu multa rabdare. La inceput, sihastrul il examineaza pe musafir. Anii de singuratate i-au ascutit intr-atita simturile, incit el poate vedea clar aura musafirului. Citeodata, chiar si atunci cind monahul este convins de onestitatea persoanei din fata sa, el o supune la diferite incercari si este de ajuns o mica imprudenta din partea acesteia, pentru ca sihastrul sa nu mai rosteasca nici un cuvint.

Petrecind multe zile in compania sihastrului respectiv, Lobsang Rampa a incercat sa-i cistige acestuia increderea. Desi era orb, acesta se comporta cit se poate de normal, stiind intotdeauna unde se afla oaspetele sau si ghicindu-i de fiecare data intentiile. Intr-una din seri, batrinul l-a rugat pe Rampa sa pregateasca ceaiul, dupa care a inceput sa-i vorbeasca fara graba despre Gradinarii Pamintului…

Marea taina a sihastrului


Cele relatate de batrinul orb l-au uimit pe Rampa. Este adevarat ca uneori, in timp ce calatorea prin Tibet, el vazuse deseori fenomene ciudate, pe care ufologii contemporani le-ar fi numit fenomene OZN (Lobsang Rampa si-a scris cartile in anii ’20-’30 ai secolului al XX-lea). Locuitorii din zona priveau insa fenomenul ca pe ceva normal, numind aparatele de zbor care ale zeilor. Lobsang Rampa a vazut un astfel de car al zeilor chiar deasupra pesterii in care locuia sihastrul. La intrebarea pe care el i-a adresat-o sihastrului privind cele vazute, acesta i-a raspuns linistit: Acestia sint Gradinarii Pamintului.

Lobsang Rampa nu a insistat cu intrebarile si foarte curind rabdarea i-a fost rasplatita, deoarece sihastrul i-a dezvaluit cercetatorului ceea ce numea el marea taina.

Viata sihastrului fusese plina de incercari. Inca din tinerete el cazuse in miinile soldatilor chinezi, care-l supusesera la torturi inimaginabile ce au culminat cu scoaterea ochilor. Tinarul monah s-a tirit tot mai sus si mai sus, de parca o forta nevazuta il tragea spre inaltul cerului. Drumul era lung si anevoios, iar singura hrana a monahului orb erau lastarii plantelor care se incumetau sa creasca acolo. La un moment dat, monahul si-a pierdut cunostinta, iar cind s-a trezit se afla intr-un pat confortabil. El nu putea vedea ce se petrecea in jurul sau, dar toate celelalte simturi ii spuneau ca se afla intr-un loc foarte ciudat. Un glas prietenos l-a anuntat ca a fost salvat de Gradinarii Pamintului si ca se afla in deplina siguranta. Acelasi glas i-a spus ca a fost ales ca reprezentant al Pamintului si ca va trebui sa vorbeasca in numele acestuia in fata Ligii Lumilor Unite.


Monahului orb i-a fost atasata o telecamera

Povestirea monahului era uimitoare. El i-a descris lui Rampa o baza a extraterestrilor si aparatura care se afla acolo, cu foarte mare exactitate. Pentru ca el sa poata vedea, extraterestrii i-au atasat un aparat pe care astazi l-am putea numi telecamera. Chiar daca cineva s-ar gindi ca povestirea fusese rodul imaginatiei lui Rampa, este clar ca el nu avea de unde sa aiba idee macar despre o serie de inventii de virf ale chirurgiei sfirsitului de secol XX.

Din spusele monahului, Rampa a tras concluzia ca baza extraterestrilor se afla asezata strategic, pe un platou inalt. Aici se gaseau nenumarati vulcani stinsi, ale caror cratere puteau fi folosite pentru dispunerea unei baze secrete, iar podisul insusi era un loc ideal pentru aterizarea unor nave interstelare. In afara de asta, muntii si platoul sint in permanenta acoperiti de nori, astfel ca baza nu poate fi observata din avion sau cu ajutorul satelitilor.

Locuitorii Atlantidei au declansat Potopul

Ajungind la baza extraterestrilor, monahul a nimerit intr-o lume fantastica, pe care o creasera niste fiinte foarte asemanatoare cu oamenii. La intrebarea cum aratau extraterestrii, monahul a raspuns laconic ca intre ei si oameni nu erau mai multe deosebiri, ca intre europeni, asiatici sau africani.

Extraterestrii i-au povestit monahului despre numeroasele lor contacte cu pamintenii, care fusesera insa soldate cu esecuri, in mare parte datorate faptului ca cei contactati considerau cele vazute drept halucinatii.

Gradinarii Pamintului i-au spus apoi monahului o lunga poveste legata de istoria Atlantidei, ai carei locuitori intrasera in contact cu extraterestrii, iar unii dintre ei avusesera chiar si copii cu acestia. Elita conducatoare din Atlantida avea insa alte planuri in legatura cu extraterestrii, astfel ca, in cele din urma, locuitorii Atlantidei au ajuns in posesia energiei nucleare.

Povestirea monahului orb poate parea de domeniul fantasticului, dar sa nu uitam ca monahul, care nu parasise niciodata Tibetul si ale carui cunostinte se aflau la nivel de Ev Mediu, nu putea avea nici macar idee despre ceea ce numim fizica nucleara si aplicatiile acesteia.

Descrierea exploziei nucleare ce urmase era reprodusa cu o uluitoare exactitate. Aceasta declansase Potopul, iar extraterestrii asistasera neputinciosi la disparitia Atlantidei. Pentru a evita repetarea unor astfel de tragedii, extraterestrii hotarisera sa intre in contact doar cu pasnicii monahi sau cu oameni al caror nivel spiritual era foarte ridicat. Calea aleasa de ei era lunga, dar numai in acest mod putea fi pregatita omenirea in vederea contactului cu o civilizatie extraterestra.


Unele tehnologii descrise in anii ’20 au aparut recent

Revenind la relatarea facuta de monah, trebuie amintit faptul ca insasi descrierea tehnologiei era uimitoare, chiar si pentru cei care au facut cunostinta cu tehnologiile avansate din ultimii ani.

Fara indoiala ca au existat multi autori de literatura SF care, pe parcursul citorva zeci de ani, au intuit aparitia realitatii virtuale, dar nimeni nu putea face acest lucru in anii ’20. In ceea ce-l priveste pe Lobsang Rampa, oricita fantezie ar fi avut, nu avea cum sa vorbeasca despre reprezentari tridimensionale observate cu ajutorul unor casti speciale sau despre manusi care puteau pipai obiectele, intrucit acest lucru este posibil doar in zilele noastre. In afara de asta, experimentele de proiectare a realitatii virtuale pe scoarta cerebrala, in special in portiunile ce raspund de perceptii, sint deocamdata in curs de desfasurare, fara a fi obtinute succese deosebite.


Monahul a fost cuplat la o baza de date

Dupa ce a fost cuplat la o baza globala ce continea informatii privind nenumarate lumi ale Universului, monahul a aflat lucruri noi despre uniunile galactice, a vazut activitatea desfasurata de extraterestri privind corectarea evolutiei biosferei. Cu acest prilej, el a aflat ca virsta medie a extraterestrilor era de 5.000 de ani. Foarte recent, cercetatorii au stabilit ca, prin folosirea tuturor resurselor organismului uman, pamintenii vor ajunge la venerabila virsta de… 5.000 de ani!

Aceste date au fost date publicitatii la 80 de ani dupa publicarea cartii lui Lobsang Rampa. Sa fie si asta o noua coincidenta sau batrinul monah orb cu care statuse el de vorba avea cunostinte de bioenergie pe care le au doar cercetatorii contemporani?

Calatoria monahului in alte spatii

Uimitoare este, de asemenea, descrierea amanuntita a batrinului monah legata de calatoria lui catre alte constelatii, calatorie descrisa corespunzator nivelului lui de intelegere. El a descris aceasta calatorie ca o trecere de la o fereastra la alta, de la un tablou la altul. Unul dintre extraterestri i-a atras la un moment dat atentia: Multe din lucrurile pe care le vezi vor fi curind inventate si pe Pamint.

Monahul a putut vedea, de asemenea, si planetele, ale caror populatii traiau in deplin acord si intelegere, dupa ce in prealabil fusesera distruse toate armele.


Dupa parerea extraterestrilor, un astfel de nivel de dezvoltare spirituala nu putea fi atins prea curind pe Pamint. Ei ii permisesera sarmanului monah sa aiba acces la cunostintele lor, stiind ca el nu le va transmite si ca nimeni nu le va putea utiliza in scop de distrugere.


Beneficiar indirect al experientei uimitoare a monahului orb si al informatiilor despre extraterestrii cu care acesta intrase in contact a devenit si Lobsang Rampa. El a scris despre toate acestea cu aproape 80 de ani in urma, fara a se gindi la faptul ca vreodata va fi crezut sau nu.

joi, 8 mai 2008

Bacterii extraterestre inviate si clonate

Bruno D'Argenio, geolog la Consiliul National al Cercetarii din Italia si Giuseppe Geraci, profesor de biologie moleculara la Universitatea din Napoli au facut un anunt socant: au descoperit o bacterie extraterestra si - mai mult - au readus-o la viata.

" ... si apoi au inceput sa se miste "
Bacteria in cauza, numita "cryms" de la "crystal microbes", a fos descoperita in interiorul unui meteorit pastrat la Muzeul de Mineralogie din Napoli. Nimic surprinzator pina aici, dat fiind precedentul cu bacteria descoperita de cercetatorii britanici in masa meteoritului ALH-84001. Cu totul neasteptata este insa readucerea la viata a bacteriei vechi de milioane de ani.
Referindu-se la aceasta descoperire, Bruno D'Argenio a declarat ca "in contact cu o solutie fiziologica, bacteriile au devenit vizibile si apoi au inceput sa se miste".
Asa cum era si de asteptat, un asemenea eveniment a pus in miscare intreaga lume stiintifica.

Contaminarea terestra este aproape exclusa
Odata ce au fost readuse la viata, aceste bacterii au fost clonate si puse intr-o cultura speciala, pentru a avea la dispozitie mai multe exemplare. Au fost efectuate si niste teste genetice, ale caror rezultate l-a facut pe Giovanni Bignami, directorul stiintific al Agentiei Spatiale Italiene, sa afirme despre codul lor genetic ca "nu seamana cu nimic cunoscut de pe Pamint".
Evident, la fel ca si in cazul ALH-84001, nu au lipsit nici banuielile ca meteoritii au fost contaminati cu microorganisme terestre. Dar, pe linga codul genetic nemaiintilnit pina in prezent, Giovanni Bignami mai are un argument: mostrele din interiorul carora au fost extrase bacteriile au fost sterilizate la 950 de grade Celsius si, ulterior, curatate cu alcool.

Panspermia - mai mult decit o ipoteza ?

In masura in care aceste descoperiri vor fi verificate, se pare ca vom avea o confirmare a teorie "panspermiei", avansata pentru prima oara de catre chimistul Svante Aarhenius inca din 1900. Pansperia explica aparitia vietii pe Pamint prin faptul ca, in urma cu patru miliarde de ani, din adincurile spatiului ar fi ajuns microorganisme, purtate de meteoriti. Aceasta ipoteza a fost sustinuta recent si de Francis Crick, laureat al Premiului Nobel.

In viziunea lui Giovanni Bignami, directorul stiintific al Agentiei Spatiale Italiene, viata a aparut initial in interiorul nebuloasei protoplanetare, acel imens nor cosminc din care, prin condensare, s-au format planetele. Cercetatorii italieni au descoperit asemenea bacterii "cryms" in 50 de mostre de meteoriti, provenind de pe toate continentele.

Eventualele confirmari ale unor studii independente vor insemna sfirsitul ipotezei conform careia nu exista motive sa cautam viata in alte parti ale Universului, aceasta fiind un simplu "accident" terestru, rezultat al unui cumul exceptional de conditii de favorabile.

Oricum, pina la noi descoperiri, putem sta linistiti. Desi au ajus la respectabila virsta de patru milioane de ani si au supravietuit cu bine radiatiilor cosmice si temperaturilor extreme, bacteriile detectate de cercetatorii italieni nu fac fata antibioticelor.

( SURSA : Discovery News ) .

miercuri, 7 mai 2008

Astronautii rup tacerea

Circula de o buna bucata de vreme povesti conform carora, in timpul misiunilor spatiale, astronautii ar fi vazut in citeva rinduri lucru ciudate. De cele mai multe ori, sursele sint nesigure si nu se poate pune prea mare baza pe ele. De data aceasta avem insa o informatie de data recenta si "la prima mina". Mai exact, avem o carte scrisa personal de Gordon Cooper, unul dintre primii astronauti ai Statelor Unite. Intre altele, el atinge si problema OZN-urilor din spatiul cosmic

Punctul pe " i "


Aparuta la la Harper Collins Publishers, "Leap of Faith: An Astronaut's Journey in the Unknown" este o carte de interes maxim pentru ufologie prin marturiile referitoare la observatiile OZN in spatiu.
Dupa cum aflam din site-ul Space.com , in recenta sa carte, Gordon Cooper scrie negru pe alb: "Este sigur ca multi oameni, oameni foarte calificati si grupuri foarte calificate, au avut de a face cu un tip sau altul de nave sau fiinte extraterestre".
Aparent, nimic nou, dat fiind ca au mai fost destui altii care au spus acelasi lucru, poate cu alte cuvinte. Insa, atunci cind o spune o personalitate de talia lui Gordon Cooper, se cuvine putina atentie. Prin calitatea sa de pionier al spatiului cosmic, Cooper este unul dintre eroii Statelor Unite. Reptuatia sa este nestirbita, iar veniturile pe care le are ii permit sa nu fie banuit ca "scrie prostii vandabile doar ca sa scoata un ban". Pe scurt, cel care ne vorbeste este unul dintre cei pe care orice american l-ar putea da drept exemplu de om de onoare.

Primul OZN


In cartea sa, la redactarea careia a fost ajutat de Bruce Henderson, Gordon Cooper sustine ca primul OZN l-a vazut in atmosfera, nu in afara acesteia. La fel ca 95 % dintre astroanutii americani, Cooper a fost pilot militar. In aceasta postura, a efectuat mii de ore de zbor. In 1951 era detasat la o baza americana din Germania de Vest, cind escadronul din care facea parte a primit misiunea sa iasa la interceptie, deoarece pe radar aparuse ceva ciudat. Cu acea ocazie, Cooper a vazut un sir de nave necunoscute. In timpului scurtului contact vizual pe care l-a stabilit, a putut sa constate ca unele erau sferice, iar altele aveau forma clasica de "farfurie zburatoare". La fel ca in atitea alte cazuri, formatia de OZN-uri s-a indepartat cu o viteza ce nu a dat nici o sansa aparatelor cu reactie din componenta escadrilei, de tipul F-86 Sabre.
Dar lui Gordon Cooper i s-a mai intimplat o data sa vada un OZN. De data aceasta se afla la in spatiul cosmic, la bordul capsulei Mercury. Era in 15 mai 1963 si mai avea de facut un tur al Pamintului inainte de a intra in atmosfera. A raportat un obiect verzui, care s-a dovedit ulterior a fi cit se poate de real, deoarece a fost detectat si de radarul de la statia de urmarire Muchea din apropiere de Perth, Australia.

Cine este Cooper


Acum in virsta de 72 de ani, colonel in rezerva, Gordon Cooper a facut parte din echipa de aur a cuceritorilor spatiului. A fost recrutat de NASA in 1959 si a fost primul american care, in 1963, a ramas pe orbita peste 24 de ore. Dupa doi ani, s-a intors in spatiu alaturi de Pete Conrad, la bordul lui Gemini 5. Dupa retragerea sa de la NASA, survenita in 1970, a lucrat pentru Disney, ca vice-presedinte pe probleme de cercetare-dezvoltare. Ulterior a devenit consultant high-tech si proiectant de avioane, iar din 1989 este partener la o companie de design aeronautic.
A intrat in istoria zborurilor cosmice cu o performanta pe care pilotii de azi ai navetelor spatiale o considera legendara. La primul zbor, cu capsula Mercury, Cooper a descoperit ca are probleme majore la sistemul de racire. Sistemele electrice au cazut unul cite unul, astfel incit intrarea in atmosfera nu a mai putut fi asistata de centrul de control. Fara sa intre in panica, el a decis sa treaca de pe pilotul automat, devenit inutilizabil, pe zbor manual. Lispit de sistemele de calcul a traiectoriei de intrare in atmosfera si de legatura cu baza, Cooper, s-a orientat doar privind prin micul hublou si a indreptat capsula spre ocean, de unde a fost recuperat cu bine de echipele de interventie.
Dosarele sensibile trebuie scoase la lumina
Cele doua intimplari l-au marcat profund pe fostul astronaut. Dar mai mult l-a impresionat, intr-un mod neplacut, atitudinea superiorilor sai din Air Force si, mai tirziu, de la NASA. Dupa retragerea sa din echipa de aur a cuceritorilor spatiului, in 1970, Cooper a incercat sa faca ceva pentru a atrage atentia asupra faptului ca este inadmisibil ca fenomenul OZN sa fie trecut cu vederea. Asa cum a marturisit la lansarea recentei sale carti, in 1978, s-a adresat ONU, cu solicitarea ca problematica OZN sa fie luata in serios si sa se puna bazele unei cercertari organizate, la nivel mondial. "Mi s-a spus ca da, este o idee grozava, dar nimeni nu a facut nimic", a declarat el.
In prezent, Gordon Cooper desfasoara o adevarata campanie menita sa determine guvernul sa faca cunoscute dosarele OZN de care dispune. El este convins ca asemenea dosare sensibile exista, dat fiind ca, pe cind mai era inca ofiter al Air Force, el insusi a avut ocazia sa vada un film despre incidentul de la sfirsitul anilor '50, petrecut la Baza Aeriana Edwards, California, cind se pare ca un OZN s-a prabusit sau a fost doborit. Cooper precizeaza in cartea sa ca filmul acela "a fost luat la Pentagon si de atunci nu a mai auzit nimeni de el".

NASA repeta aceeasi poezie


Asa cum era de asteptat, cartea lui Gordon Cooper, al carei titlu ar putea fi tradus prin "Calatoria unui astronaut in necunoscut", a stirnit vii comentarii. In mediile ufologice ea a fost bine primita, fiind salutata ca un gest curajos. Cooper a fost felicitat pentru ca a avut indrazneala sa puna intre doua coperti ceea ce alti cosmonauti abia daca au curajul sa povesteasca prietenilor apropiati.
Evident, nu au lispit nici dezaprobarile, mai mult sau mai putin voalate. Dintre acestea retinem doar pozitia NASA, exprimata prin purtatorul sau de cuvint, Don Savage. "Fiecare este indreptatit sa aiba convingerile si opiniile sale, bazate pe lecturile si experientele personale", a incercat el sa raspunda evaziv la intrebarile reporterilor. In fata insistentelor acestora de a spune care este punctul de vedere oficial al NASA fata de cartea lui Cooper, el nu a facut altceva decit sa repete aceeasi veche poezie, recitata cu sfintenie prin mediile academice atunci cind vine vorba despre obiecte zburatoare neidentificate: "Marea problema a OZN-urilor este ca e dificil sa fie aduse in cimpul cercetarii stiintifice. Sint fenomene trecatoare. Nu sint repetabile, deci nu pot face obiectul unor studii stiintifice. Aici, la NASA, nu avem nici o cercetare in acesta directie".

( SURSA : Space.com ) .

marți, 6 mai 2008

Arhive UFO


O poza cu presupusele arhive americane ufo.

Amy a fost rapita in toiul noptii de un OZN

In cele ce urmeaza vom expune un caz de rapire la bordul unui OZN, in care victima a fost transportata in citeva minute la aproape 800 de kilometri de casa sa.

Acest lucru s-a intimplat in seara zilei de 4 octombrie 2001, in apropierea oraselului Gundiah (Queensland). Tinara Amy Railans (22 de ani) se uita la televizor si a adormit pe canapea in rulota in care se mai gaseau sotul ei, Keit Railans, si partenera lor de afaceri care le era oaspete, Petra Geller. Fiecare a adormit in cite o camera a rulotei.

La ora 23.15, Petra s-a trezit din cauza unei lumini puternice, care se revarsa prin usa deschisa de la camera lui Amy. Cind Petra s-a dus sa vada ce se intimpla i s-a taiat respiratia: prin fereastra deschisa se vedea o raza de lumina foarte puternica.

Raza a luat o forma dreptunghiulara, ca o grinda stralucitoare

Trecind prin dreptunghiul ferestrei, raza a luat o forma dreptunghiulara, ca o grinda stralucitoare. Raza nu ajungea pina la podea, parea parca retezata deasupra podelei. In interiorul razei plutea incet Amy adormita. O forta nevazuta o ducea pe ea cu capul inainte catre fereastra deschisa. In raza pluteau de asemenea niste obiecte marunte, care s-au aflat in zona in care a inceput sa functioneze atractia. Petra s-a uitat pe fereastra si a vazut ca raza se indreapta catre un OZN care se gasea nu departe de rulota. Dupa aceea, femeia si-a pierdut cunostinta.

Petra Geller si-a revenit dupa mai multe minute, iar atunci cind a deschis ochii nici Amy, nici farfuria nu se mai vedeau nicaieri. A inceput sa tipe sa il trezeasca pe Keit care inca mai dormea. Vazind-o pe femeie ca tremura si plinge si aflind ce s-a intimplat, Railans a sunat imediat la politie.

Pe un arbust se puteau vedea urmele unui incendiu puternic

Agentii au sosit la locul intimplarii numai dupa o jumatate de ora. La inceput politistii au crezut ca sint victimele unei glume de prost gust, dar vazind in ce stare se afla Keit si Petra au inceput sa se gindeasca la faptul ca cei doi au ucis-o pe cea care le statea in cale, i-au ascuns corpul undeva si povestesc autoritatilor ca a fost rapita de un OZN. Chemind in ajutor inca un coleg, politistii au inceput sa examineze rulota si locurile inconjuratoare. Spre marea lor uimire, au descoperit ca pe un arbust care crestea linga fereastra se puteau vedea urmele unui incendiu puternic, care insa i-a afectat numai o parte - aceea care se gasea pe partea OZN-ului.

La un moment dat, s-a auzit sunind telefonul. Suna o femeie dintr-un oras situat la aproximativ 800 de kilometri de Gundiah. Ea spunea ca intr-o statie de autobuz de la marginea orasului a fost gasita o fata in stare de soc si deshidratata. Fata spunea ca se numeste Amy Railans! Femeia necunoscuta a spus ca deja Amy se afla la spital si ca a sunat pentru a-i linisti pe cei apropiati.

Lumina se revarsa din pereti si din tavan

Amy isi amintea ca statea pe canapea in rulota. Dupa care s-a trezit pe o banca intr-o camera dreptunghiulara ciudata; lumina se revarsa acolo din pereti si din tavan. Era singura, a inceput sa strige dupa ajutor cind a auzit un glas barbatesc. Acesta ii spunea sa se linisteasca pentru ca nu ii vor face nimic rau. In perete s-a deschis o trapa si din ea a iesit un barbat slab, de aproape 2 metri, dar bine facut, imbracat intr-o salopeta. Fata ii era acoperita cu o masca cu niste taieturi pentru ochi, nas si buze. Fiinta aceasta a incercat din nou sa o linisteasca prin cuvinte si a adaugat ca o vor duce inapoi de unde au luat-o, dar intr-un alt mod, pentru ca prima oara a fost putin cam primejdios.

Imediat dupa aceea, Amy s-a trezit pe pamint, undeva in padure, iar mai tirziu a ajuns la o statie de benzina.

Urme enigmatice dispuse in triunghi

Examinind-o pe suferinda, medicii au descoperit niste urme enigmatice dispuse in triunghi pe coapsele ei si niste urme ciudate pe ambele calciie.

Totul s-a terminat nu mai putin neasteptat. In mijlocul cercetarilor, Keit, Amy si Petra au disparut. Ufologii au avut numarul de telefon mobil al lui Keit. Acesta le-a povestit ca au plecat din cauza unui eveniment straniu, inspaimintator: dupa masina lor s-a luat un camion de culoare maro-inchis, cu intentii nu foarte bune, care incerca sa ii impinga afara de pe drum. Keit a refuzat sa comunice noua lor adresa.

Alerta OZN deasupra Washingtonului


Comandamentul Apararii Aerospatiale al Americii de Nord (NORAD), a confirmat simbata (3 august 2002), pentru Washington Post, ca doua avioane militare au iesit deasupra capitalei americane, vineri (2 august 2002), sa intercepteze un obiect zburator neidentificat.


NORAD recunoaste ca a trimis doua avioane la interceptie, pentru a urmari o tinta radar neidentificata, dar sustine ca nu a stabilit contactul vizual cu aceasta

"Am trimis doua avioane F-16 sa cerceteze, iar pilotii ne-au asigurat ca nu exista nici un pericol", a declarat simbata comandantul Mike Snyder, purtatorul de cuvint al NORAD. Cu o zi inainte, "Washington Post" publicase declaratia unei persoane care a vazut doua avioane F-16 cum urmareau "un obiect care zbura cu viteza fenomenala". "Cred ca urmareau un OZN", a declarat pentru cotidianul american martorul ocular, pe nume Renny Rogers.

Totusi, maiorul Douglas Martin este mai nuantat: el admite ca a trimis avioanele sa intercepteze o tinta radar neidentificata, dar nu recunoaste ca ele s-ar fi aflat in coada unui OZN, cum a declarat martorul ocular. "Ar fi o iresponsabilitate din partea armatei sa faca astfel de speculatii", a subliniat el, precizind ca "sincer, nu stim nimic de flacara albastra despre care ni s-a povestit", a adaugat purtatorul de cuvint. De asemenea, nimeni de la NORAD nu a putut preciza ce a aparut pe radar, pozitia oficiala fiind aceea ca intrusul a disparut inainte de sosirea aparatelor militare.

Desi aceasta interventie a NORAD lasa loc multor speculatii, ea nu este singulara in ultima perioada. De vina nu sint insa atit OZN-urile, cit restrictiile de zbor impuse ca urmare a atentatelor de la 11 septembrie 2001. Mai multe avioane utilitare au incalcat, in ultimele saptamini, aceasta restrictie aeriana, provocind alertarea avioanelor NORAD.

In istoria Washingtonului, cea mai masiva alerta OZN a avut loc in iulie 1952, cind mai multe obiecte zburatoare misterioase au fost semnalate vizual si radar vreme de o saptamina.

3 august 2002

(SURSA: Washington Post).

luni, 5 mai 2008

Extraterestrii si Iisus

Afirmatie surprinzatoare
----------------------------------

Iisus Hristos a facut de vreo doua ori niste afirmatii, spunand : " Exista si alte case in imparatia Tatalui Meu " . Afirmatia aceasta a fost facuta intr-o conjunctua in care era clar ca se referea la cu totul altceva decat la oameni.
De aici putem sa intelegem si sa deducem foarte multe lucruri tinand cont de existenta vietii in Univers.
Prima presupunere la care ne gandim este aceea ca oare Iisus sa referit la alte civilizatii extraterestre ?

Aeroport inchis din cauza unui OZN

Aeroport inchis din cauza unui OZN
------------------------------------------------

La 25 ianuarie 2001, aeroportul Barnaul din sudul Siberiei a fost inchis vreme de o ora si jumatate, deoarece a fost detectat un obiect zburator neidentificat care survola zona pistelor.

Echipajul unui avion cargo de tip IL-76 a refuzat sa decoleze, raportind controlorului de zbor ca a observat un obiect luminiscent zburind deasupra aeroportului. Aceasta informatie a fost confirmata de Ivan Komarov , directorul unei companii locale de aviatie. Conform raportului intocmit cu aceasta ocazie, OZN-ul a disparut din raza aeroportului abia dupa 90 de minute, cind traficul a putut fi reluat in conditii de siguranta. In acest interval, un alt avion nu a putut ateriza.

Stirea, transmisa de agentia Interfax, a fost preluata atit de prestigioasa Agentie de stiri France Press, cit si de site-ul www.russiatoday.com.

(SURSA: RussiaToday.com)